Kalevala

Foto : casa din sec. XIX

Kalevala este epopeea naţională finlandeză, cea mai cunoscută culegere de poeme folclorice finlandeze. A fost alcătuită de medicul, folcloristul şi filologul finlandez Elias Lönnrot. Străbătând Karelia, acesta a cules poemele transmise pe cale orală timp de mai multe secole, realizând apoi, în baza propriei sale viziuni poetice, Kalevala. Publicată pentru prima oară în 1835, Kalevala a devenit repede un simbol al naţionalismului finlandez. Finlanda făcea la acea dată parte din Imperiul Rus, după ce făcuse înainte parte din Suedia (şi controlul asupra acestei ţări a fost schimbat între aceste state). Kalevala a fost prin urmare un factor important de afirmare a identităţii naţionale finlandeze timpurii.

Epopeea este structurată în 50 de cânturi. Kalevala era un uriaş legendar, care avea doisprezece fii. Bărbaţii din ţara sa pleacă spre ţinutul de la miazănoapte spre a o peţi pe frumoasa fecioară Pohiola, (în ortografia originală Pohjola), sortită a fi soţia aceluia care va reuşi să construiască o moară fermecată, dătătoare de belşug.

Bărbaţii finlandezi se vor lupta cu laponii, duşmanii lor din nord, precum şi cu vrăjitoarea Louhi, mama feciorei Pohiola, pentru focul furat şi pentru Soarele şi Luna răpite şi ascunse. Laponii vor fi înfrânţi.

Faptele de vitejie ale unor eroi ca Väinämöinen, Ilmarinen şi Lemminkäinen, lupta lor cu vrăjitoarea Louhi, Stăpâna Nordului, s-au păstrat sub formă de poveste.

Scriitorul şi istoricul de artă Barbu Brezianu a publicat prima traducere în limba română a epopeii în 1942, sub titlul Kalevala, ţară de viteji, cu o prefaţă de Ion Marin Sadoveanu. De o calitate remarcabilă, traducerea a fost premiată de Comisia Naţională de Cooperare Intelectuală, la recomandarea lui Alexandru Philippide. Ediţia a doua a apărut în 1974, sub titlul Kalevala, cu o prefaţă de Şerban Cioculescu. În 1999 a apărut o ediţie revizuită, prefaţată de scriitorul şi diplomatul finlandez Mikko Heikinheimo. Traducerea reuşeşte să păstreze cu fidelitate particularităţile stilistice ale originalului.

În Finlanda, ziua de apariţie a Kalevalei, 28 februarie, este sărbătoare naţională, zi a culturii finlandeze şi se arborează drapelul Finlandei pe toate clădirile publice.

Helsinki 7.08

Dimineata a inceput cu ultimele retusuri, indicatii, discutii. S-au analizat sistemele educationale europene, prioritatile din diferitele tari, diferite aspecte etc.
Apoi intr-o atmosfera, care nu s-a vrut formala, au fost inmanate certificatele, s-au discutat planurile de viitor, cursurile de anul viitor, acumularile de anul acesta etc.


































Deaspartirea a fost cea mai grea.

Dar poate a fost temporara. Who knows?!?

Kirjokivi Manor 6.08

Este un loc aflat pe malul unui lac ( cu o denumire imposibila) aflat in apropierea parcului national Repovesi.

De aici am plecat mai intai la Verla , sit UNESCO, cu o veche fabrica de cherestea.






























Dupa-amiaza am facut o scurta drumetie in Parcul National Repovesi.

Kouvola 5.08

Dis de dimineata am luat ferrybotul spre Helsinki iar de acolo am plecat spre Kirjokivi Manor. Primul popas l-am facut la Porvoo unde am vazut vechea biserica luterana si muzeul.



















Dupa un alt scurt popas la Kyminlinna, fortareata kareliana, ne-am oprit la Langinkoski, locul unde se afla una din resedintele de vara ale tarilor Rusiei. Aici au fost nu mai putin de 6 vizite imperiale ale diferitilor tari dupa 1806; timpul si-l petreceau pescuind somon, sau vanad.

Tallin 4.08

Orașul, cunoscut înainte sub numele de Reval, a aparținut succesiv Ordinului Teutonic, care a ridicat aici fortificații, Danemarcei, Suediei, Rusiei, apoi a devenit capitala Estoniei în 1918. Ocupat de URSS în 1940, de Germani în 1941, apoi din nou de URSS din 1945 în 1991. A fost foarte prosper de-a lungul istoriei, datorită poziției strategice pe care o are la Marea Baltică. Pentru o lungă perioadă de timp, și indiferent de stăpânirile politice, Tallinn a fost unul din orașele fruntașe ale Ligii Hanseatice, fiind simultan și un centru important al comerțului cu sare în Evul Mediu.

Din 1991 încoace, Tallinn s-a extins foarte mult, iar azi zona metropolitană cuprinde și localitățile Aegviidu și Paldiski. Zonele din afara orașului vechi s-au dezvoltat, devenind cartiere moderne.

Centrul istoric din Tallinn a fost înscris în anul 1997 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Helsinki 3.08

Orasul apare pe la 1550 dar devine capitala la inceputul se. XIX sub carmuire rusa. Este aparat de puternica fortarea ta Suomenlinna de pe insulele cu acelasi nume aflate in fata lui.

Suomenlinna (mai demult numită Viapori, în limba suedeză Sveaborg) este o fortificaţie construită la mijlocul secolului XVIII pe mai multe insule de lângă Helsinki, Finlanda. Este denumită şi „Gibraltarul Nordului”. Fortificaţia a fost înscrisă în anul 1991 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Odată cea mai importantă fortăreaţă a Balticii, Suomenlinna, astăzi un punct de atracţie turistic, este aşezată în largul coastei oraşului Helsinki, accesibilă uşor cu feribotul prin intermediul curselor zilnice regulate operate de către compania de transport în comun din Helsinki.

Catedrala Uspenski este o catedrala ortodoxa aflata in orasul Helsinki, aflat in Finlanda. Aceasta este inchinata Adormirii Maicii Domnului. Legat de hramul acesteia este legat si numele ce il poarta. Numele catedralei vine de la cuvantul rusesc "uspenie", care inseamna "Adormirea".

Uspenski este cea mai mare catedrala din Biserica finlandeza a diocezei de Helsinki, si cea mai larga biserica ortodoxa din Europa de Vest.

Catedrala Uspenski a fost construita intre anii 1862 si 1868, dupa schitele si proiectul arhitectului rus Alexey Gornostaev (1808-1862). Acesta nu si-a vazut proiectul devenit realitate deoarece a murit inainte de finalizarea acestuia.

Catedrala este asezata pe un deal aflat in peninsula Katajanokka, loc de unde se vede intregul oras. In spatele catedralei se afla o placa comemorativa in cinstea tarului Alexandru al II-lea al Rusiei, care a fost conducatorul Marelui Ducat al Finlandei in timpul ridicarii acesteia - ridicarea catedralei.






















Catedrala Luterană Sf.Nikolai – Aceasta clădire albă ce domină piaţa Senatului este simbolul neoficial al oraşului. Bazată pe planurile lui Carl Ludvig Engel si terminată in 1852, catedrala a fost renovată recent.

Calea Regelui 2.08

Programul de astazi a cuprins mersul pe "Drumul regelui", drumul pe care-l parcurgeau regii suedezi in provincia finlandeza. Primul popas este la Sammati, locul de nastere al lui Elias Lonrot, autorul Kalevalei, unde fiecare a citit un fragment din kalevala, epopeea nationala a Finlandei, in limba lui materna. (eu sunt in centrul imaginii)







Al doilea popas a fost satul Fiskars cu aproximativ 1000 de locuitori, o destinatie turistica la moda datorita magazinelor de artizanat unice in Finlanda, sunt familii care lucreaza de generatii in aceeasi bransa, si datorita caselor vechi care s-au pastrat (case de la inceputul sec. XIX).















Ultima oprire a fost la Tarvaspaa, locul unde se afla castelul atelier al lui Aksell Gallen - Kallela, ilustratorul Kalevalei. Castelul este transformat in muzeu, iar acum se afla o interesanta expozitie dedicata lui Tolstoi.

Turku 1.08

Programul de astazi a cuprins vizitarea orasului turku cu cele obiective principale: catedrala luterana (inima religioasa a Finlandei), muzeul de istorie Aboa Vetus, si castelul.

Turku a fost capitala Finlandei in trecut, dar dupa 1812 si-a pierdut aceasta calitate. Dupa un incendiu devastator care a avut loc in 1828 intregul oras a trebuit reconstruit pana la frumusetea de astazi. Considerat inca de multi finlandezi ca adevarata capitala a tarii, este si locul unde a fost deschisa prima universitate din istoria tarii.

Catedrala, in stil gotic, a fost catolica la origini, dar apoi supa refroma din sec. XVI devine luterana.Catedrala a fost construita initial din lemn in secolul al 13-lea, şi a fost dedicată în principal pe la 1300 sa gazduiasca scaunul episcopului din Turku. A fost extinsa considerabil în secolele 14 şi 15, folosind în principal piatra ca material de construcţie. Catedrala a fost grav avariat în timpul marele incendiu din Turku în 1827, şi a fost reconstruit în mare măsură după aceea.



Aboa Vetus şi Ars Nova sunt o pereche de muzee din centrul orasului Turku, Finlanda. Ele sunt adăpostite într-o clădire comună şi aparţin de organizarea administrativă acelaşi lucru, dar au domenii diferite. Aboa Vetus arata porţiuni ale oraşului care datează din timpuri medievale, în timp ce Ars Nova este un muzeu de arta moderna. Muzeele au fost deschise în 1995. Iniţial, planurile au fost doar pentru Ars Nova, muzeu de artă modernă, dar în timpul construcţiei sale o serie de artefacte datând din Evul Mediu au fost descoperite, iar săpătură arheologică, care a fost comandata s-a transformat în Aboa Vetus.















Castelul Turku (Finlanda: Turku Castle, suedeză: Abo Slott) este un monument de istorie finlandez situat în oraşul Turku în Finlanda. Castelul este cladirea cea mai mare medievala supravieţuitoare din Finlanda, şi este unul dintre cele mai mari castele medievale supravieţuitor în Scandinavia. El reprezintă un monument national, pe malurile râului Aura, aşa cum a făcut de la 1300.

Plecarea 31.07

Foto 1: imagine din avion














Foto2 : Aerportul Helsinki interior














Foto 3: Spre Turku














Foto 4: Raul Aura care strabate orasul











Foto 5: imagine din oras


Am plecat din Galati dimineata. Era o zi frumoasa si racoroasa. Aeroportul Bucuresti mi s-a parut mic, aglomerat si zgomotos. Dupa formalitatile de control intram in avion. Mic si cochet cu 80 de locuri avionul Finnair degaja siguranta, lucru care s-a vazut in zbor. Dupa 2h si 30' am ajuns la Helsinki Vantaa Airport singurul lucru notabil fiind doar niste turbulente deasupa Finlandei. Apoi inca trei ore si ceva cu autobuzul si la 19.00 eram in Turku. Primele impresii au fost de oras pustiu.

Geografia Finlandei

Harta Finlandei

Imagine din satelit

Coordonate geografice: 64°0′N 26°0′E / 64, 26

Geografia Finlandei este diferită față de alte țări Nordice. Țara se învecinează cu Suedia, Norvegia și Rusia și se află între Marea Baltică, Golful Botnic și Golful Finlandei. Chiar dacă unele țări au puncte geografice care se extind după extremitatea nordică a Finlandei, această țară își pastrează titlul de cea mai nordică țară din Europa, având majoritatea suprafeței dincolo de latitudinea de 60 grade nord. Aproape o pătrime a țării se află în interiorul Cercului Polar de Nord.

Finlanda are o suprafață de 304.623 kmp de uscat și 33.552 kmp de apă, în total 333.145 kmp. Granița cu Suedia măsoară 540 km, granița cu Norvegia 720 km, iar granița cu Rusia 1.268 km. Sunt aproximativ 1.107 km de coastă în golful Finlandei (sud), Marea Baltică (sud-vest) și Golful Botnic (vest). Țărmul este foarte articulat, cu numeroase golfuri și lagune. În apele teritoriale se găsesc nenumărate insule.

Una din cele mai mari influențe asupra reliefului au avut-o ghețarii continentali cuaternari, care au modelat suprafața țării. Când ghețarii s-au retras, acum mai bine de 10.000 de ani, au lăsat în urmă morene, drumlins și eskers. Miile de lacuri din partea sudică a țării stau mărturie prezenței de odinioară a ghețarilor. Forța lor a săpat fundurile lacurilor, care s-au umplut cu apă provenită din topire. Retragerea ghețarilor este, pe scara timpului geologic, atât de recentă, încât căile de scurgere ale apelor nu au avut timp să se formeze complet.

Subdiviziunile Finlandei

Finlanda este formată din 6 provincii (finlandeză: lääni, pl.läänit, suedeză: län). Provinciile sunt divizate în 90 de districte la nivel local. Autoritatea provincială este parte constituantă a executivului în teritoriu şi în consecinţă nu are cadre alese prin vot. Sistemul de împărţire administrativă nu s-a schimbat din anul 1634, de când a fost creat. În anul 1997 provinciile au fost reorganizate şi din 12 provincii au mai rămas doar 6 mari provincii. Acestea sunt:

• Finlanda de Sud (fin.Etelä-Suomen lääni, sve. Södra Finlands län)
• Finlanda de Vest (fin. Länsi-Suomen lääni, sve. Västra Finlands län)
• Finlanda de Est (fin. Itä-Suomen lääni, sve. Osträ Finlands län)
• Oulu (fin. Oulun lääni, sve. Uleåborgs län)
• Laponia (fin. Lapin lääni, sve. Lapplands län)
• Åland (sve. Åland; fin. Ahvenanmaa)

Insulele Åland se bucură de un grad mare de autonomie. Singura limbă oficială este limba suedeză. Potrivit acordurilor internaţionale şi legilor finlandeze, guvernul din Åland îmbină legislaţia locală cu legislaţia generală a Finlandei. În afara bugetului local Insulele Åland se mai bucură şi de o parte din bugetul Finlandei care o reprezintă în relaţiile internaţionale. Insulele sunt complet demilitarizate şi nu fac parte din Uniunea Europeană chiar dacă moneda Insulelor este euro.

Cele 6 provincii sunt subdivizate în regiuni (finlandeză: maakunta, suedeză: landskap). Regiunile sunt guvernate de consilii regionale şi au rolul de coordonare a municipalităţilor componente. Regiunile reprezintă mai bine decât provinciile, variaţiile de limbă, cultură şi economie ale Finlandei. 6 provincii (finlandeză lääni, suedeză län]) provinciile sunt divizate în 20 regiuni (finlandeză: maakunta, suedeză: landskap) regiunile sunt divizate în 74 sub-regiuni (finlandeză seutukunta, suedeză ekonomisk region) sub-regiunile sunt divizate în 432 municipalităţi (finlandeză kunta, suedeză kommun). În capitala provinciilor funcţioneză Administraţia regională (Lääninhallitus, Länsstyrelse) condusă de un Prefect (Maaherra, Landshövding).

În afara celor 6 provincii Finlanda se mai împarte, în funcţie de situaţii, în 5 suuralue echivalentele provinciilor, în 21 de maakunta, echivalentele regiunilor geografice. Mai este împărţită în 15 circumscripţii electorale vaalipiiri, 15 zone de gravitaţie a forţei de muncă työvoima- ja elinkeinokeskus care sunt de fapt provinciile istorice finlandeze şi care nu se suprapun circumscripţiilor electorale, 213 centre de gravitaţie economică şi culturală seutukunta şi, în sfârşit, în 992 de localităţi sau comune kunta. Comuna kunta, are ca subdiviziune satul kylä.

Finlanda, ţara pădurilor şi a lacurilor, este împărţită în numeroase ocoale silvice şi de vânătoare metsäpiiri. Brigadier al ocolului silvic este metsänhoitaja sau metsänvartija şi riistanhoitaja, responsabil-îngrijitor al vânatului.

Din punct de vedere militar, actualele 12 regiuni militare sotilaslääni se vor reduce, în curând, prin restructurare, la doar 7.

Biserica evanghelico-luterană are împărţire administrativă proprie: 9 hiippakunta, eparhie sau dieceză şi 576 de seurakunta parohie. O unitate administrativă mai veche era rovastikunta, protopopiat.

Tot învechite sunt şi următoarele unităţi administrative: vapaaherrakunta, comitat şi tuomiokunta, district jurdic devenit astăzi kihlakunta, district jurisdicţional sau al stării civile. Autoritatea provinciei este parte din puterea executivă a guvernului central. Acesta este un sistem care nu s-a mai schimbat de la crearea sa în 1634.

Finlanda este de la sfârşitul secolului XIX un stat bilingual. Oficiile şi agenţiile guvernamentale folosesc ambele limbi interne în contact cu publicul. Sub numele provinciilor în română, găsiţi numele locale ale lor în finlandeză şi suedeză: Înainte de regruparea din 1997 provincile erau:

Finlanda

Suomen tasavalta
Republiken Finland
Republica Finlandei

Drapel Stemă
Imn naţional Maamme / Vårt land (Ţara noastră)
Capitală • Populaţie • Coordonate	Helsinki 564.696 (2006) 60°10′15″N 24°56′15″E / 60.17083, 24.9375
Limbi oficiale	finlandeză şi suedeză
Sistem politic	republică parlamentară
Preşedinte Prim Ministru	Tarja Halonen Mari Kiviniemi
Independenţă – autonomie – declarată – recunoscută	din Rusia bolşevică 29 martie 1809 6 decembrie 1917 3 ianuarie 1918
Suprafaţă • Totală • % apa	Loc 65 338.145 km² 9,4
Populaţie • Totală • Densitate	Loc 112 5.238.460 15,491 loc./km²
PIB (nominal) • Total (2006) • PIB per capita	Loc 31 $199 de miliarde $37.988
PIB (PPC) • Total (2006) • PIB per capita	Loc 52 $176.4 de miliarde $33.700
IDU (2004)	0,947 (loc 11) – înalt
Monedă	euro (€, EUR) = 100 eurocenţi
Fus orar • vară	UTC+2 UTC+3
Domeniu internet	.fi
Prefix telefonic	+358
Prefix radiofonic	OFA-OJZ
Siglă pentru maşini	FI
Cod ISO	246 / FIN / FI
Membru al: ONU, UE, CSB, Consiliul Nordic
Toate statele lumii

Finlanda (finlandeză: Suomi, suedeză: Finland) sau Republica Finlandei (Suomen tasavalta, Republiken Finland) este o ţară din Europa de Nord, membră a Uniunii Europene din anul 1995, Naţiunilor Unite şi a zonei Euro. Finlanda are ieşire directă la Marea Baltică prin intermediul Golfului Botnic (fin.: Selkämeri; sve.: Bottenhavet) la vest şi Golfului Finic la sud. Se învecinează cu Rusia la est, cu Suedia la vest şi Norvegia la nord. Estonia se află la sud, despărţită de Finlanda de către Golful Finic(fin.: Suomenlahti; sve.: Finska Viken). Insulele Åland, vorbitoare de suedeză, situate în largul coastei sud-vestice a Finlandei sunt o provincie autonomă a Finlandei, beneficiind de statutul de zonă demilitarizată. Limba suedeză este a doua limbă oficială în Finlanda.

Finlandeza este o limbă aglutinantă ce aparţine familiei de limbi ugro-finice, grup care cuprinde estona, lapona şi maghiara. Aceste limbi se deosebesc de alte limbi vorbite în Europa, pentru că, alături de bască şi malteză, nu fac parte din limbile indo-europene.

În Evul Mediu, regatul Suediei a cucerit Finlanda şi s-a ocupat de creştinarea acesteia.

În 1809, Finlanda a devenit un mare ducat în Imperiul Rus.

În 1917, profitând de dezordinea cauzată de revoluţia bolşevică, Finlanda şi-a declarat independenţa. Dezacordurile despre viitorul politic al ţării au condus la un război civil între Roşii (comunişti) şi Albi (social-democraţi şi liberali). Albii au câştigat. Independenţa Finlandei a fost recunoscută în 1918.

În 1939, în virtutea pactului Ribbentrop-Molotov, URSS a emis un ultimatum Finlandei şi a atacat-o în urma refuzului acesteia. Acesta va deveni războiul iernii 1939 - 1940. Finlanda a pierdut 10% din teritoriu prin tratatul de la Paris din 1947, dar şi-a păstrat independenţa, spre deosebire de alte state baltice. În 1941, Finlanda a atacat URSS-ul pentru a-şi recupera teritoriile pierdute. Armata se va opri totuşi la lacul Onega, şi nu va mai trece niciodată de linia ferată de la Murmansk, nici nu va ataca Leningradul, în ciuda cerinţelor lui Hitler. În 1944, armata roşie a spart frontul finlandez, făcându-l să se retragă la fosta frontieră. Ţara a semnat un armistiţiu cu URSS, ce stipula plecarea soldaţilor germani din nordul Finlandei. Eşuarea evacuării a declanşat războiul din Laponia, contra germanilor de aici. Armistiţiul repetă la un nivel mult mai dur condiţiile din 1940.

După război, linia de neutralitate strictă Paasikivi a făcut din Finlanda o ţară de tranziţie între Est şi Vest.

Finlanda a aderat la Uniunea Europeană în 1995. Teritoriul pe care se găseşte Finlanda de astăzi a fost locuit imediat după Epoca de gheaţă, începând aproximativ cu anii 8500 î.Hr. Mult mai târziu, din secolul al 13-lea pînă în 1809, Finlanda a fost încorporată în Imperiul suedez. După uniunea de la Kalamar, Finlanda împreună cu Suedia s-a aflat până în 1523 sub dominaţia Danemarcei. În 1581 Finlanda a devenit mare ducat, dependent de Suedia.

Între 1809, după ce Suedia a cedat Finlanda Rusiei şi 1917, Finlanda a avut un statut de autonomie în cadrul Rusiei ţariste ca Marele Ducat al Finlandei. În 1917, profitând în mod just de Revoluţia bolşevică, Finlanda s-a declarat independentă. Un război civil a izbucnit între grupările numite Roşii şi Albi. "Roşii" erau socialişti, fiind susţinuţi de bolşevici, iar "Albii" erau conservativi, fiind susţinuţi de Germania imperială. Albii finlandezi au învins şi Finlanda a rămas o ţară suverană şi independentă. În timpul celui de-al doilea război mondial, Finlanda a fost atacată de două ori de Uniunea Sovietică, dar după cedarea unei importante părţi a Kareliei a continuat să existe ca o democraţie independentă. În timpul Războiului Rece, politica externă a Finlandei a fost sensibil influenţată de politica de atunci a Uniunii Sovietice (vedeţi, Tratatul YYA şi finlandizare), dar Finlanda nu a devenit un stat satelit al marelui ei vecin de la răsărit. În 1995, Finlanda a devenit membră a Uniunii Europene.

Finlanda este democraţie parlamentară, condusă de preşedinte, primul-ministru şi Eduskunta, şi îşi are sediul în Helsinki (Helsinki/Helsingfors). Preşedintele Republicii Finlanda este ales prin vot direct pentru o perioadă de 6 ani de către populaţia cu drept de vot.