Finlanda

Suomen tasavalta
Republiken Finland
Republica Finlandei

Drapel Stemă
Imn naţional Maamme / Vårt land (Ţara noastră)
Capitală • Populaţie • Coordonate	Helsinki 564.696 (2006) 60°10′15″N 24°56′15″E / 60.17083, 24.9375
Limbi oficiale	finlandeză şi suedeză
Sistem politic	republică parlamentară
Preşedinte Prim Ministru	Tarja Halonen Mari Kiviniemi
Independenţă – autonomie – declarată – recunoscută	din Rusia bolşevică 29 martie 1809 6 decembrie 1917 3 ianuarie 1918
Suprafaţă • Totală • % apa	Loc 65 338.145 km² 9,4
Populaţie • Totală • Densitate	Loc 112 5.238.460 15,491 loc./km²
PIB (nominal) • Total (2006) • PIB per capita	Loc 31 $199 de miliarde $37.988
PIB (PPC) • Total (2006) • PIB per capita	Loc 52 $176.4 de miliarde $33.700
IDU (2004)	0,947 (loc 11) – înalt
Monedă	euro (€, EUR) = 100 eurocenţi
Fus orar • vară	UTC+2 UTC+3
Domeniu internet	.fi
Prefix telefonic	+358
Prefix radiofonic	OFA-OJZ
Siglă pentru maşini	FI
Cod ISO	246 / FIN / FI
Membru al: ONU, UE, CSB, Consiliul Nordic
Toate statele lumii

Finlanda (finlandeză: Suomi, suedeză: Finland) sau Republica Finlandei (Suomen tasavalta, Republiken Finland) este o ţară din Europa de Nord, membră a Uniunii Europene din anul 1995, Naţiunilor Unite şi a zonei Euro. Finlanda are ieşire directă la Marea Baltică prin intermediul Golfului Botnic (fin.: Selkämeri; sve.: Bottenhavet) la vest şi Golfului Finic la sud. Se învecinează cu Rusia la est, cu Suedia la vest şi Norvegia la nord. Estonia se află la sud, despărţită de Finlanda de către Golful Finic(fin.: Suomenlahti; sve.: Finska Viken). Insulele Åland, vorbitoare de suedeză, situate în largul coastei sud-vestice a Finlandei sunt o provincie autonomă a Finlandei, beneficiind de statutul de zonă demilitarizată. Limba suedeză este a doua limbă oficială în Finlanda.

Finlandeza este o limbă aglutinantă ce aparţine familiei de limbi ugro-finice, grup care cuprinde estona, lapona şi maghiara. Aceste limbi se deosebesc de alte limbi vorbite în Europa, pentru că, alături de bască şi malteză, nu fac parte din limbile indo-europene.

În Evul Mediu, regatul Suediei a cucerit Finlanda şi s-a ocupat de creştinarea acesteia.

În 1809, Finlanda a devenit un mare ducat în Imperiul Rus.

În 1917, profitând de dezordinea cauzată de revoluţia bolşevică, Finlanda şi-a declarat independenţa. Dezacordurile despre viitorul politic al ţării au condus la un război civil între Roşii (comunişti) şi Albi (social-democraţi şi liberali). Albii au câştigat. Independenţa Finlandei a fost recunoscută în 1918.

În 1939, în virtutea pactului Ribbentrop-Molotov, URSS a emis un ultimatum Finlandei şi a atacat-o în urma refuzului acesteia. Acesta va deveni războiul iernii 1939 - 1940. Finlanda a pierdut 10% din teritoriu prin tratatul de la Paris din 1947, dar şi-a păstrat independenţa, spre deosebire de alte state baltice. În 1941, Finlanda a atacat URSS-ul pentru a-şi recupera teritoriile pierdute. Armata se va opri totuşi la lacul Onega, şi nu va mai trece niciodată de linia ferată de la Murmansk, nici nu va ataca Leningradul, în ciuda cerinţelor lui Hitler. În 1944, armata roşie a spart frontul finlandez, făcându-l să se retragă la fosta frontieră. Ţara a semnat un armistiţiu cu URSS, ce stipula plecarea soldaţilor germani din nordul Finlandei. Eşuarea evacuării a declanşat războiul din Laponia, contra germanilor de aici. Armistiţiul repetă la un nivel mult mai dur condiţiile din 1940.

După război, linia de neutralitate strictă Paasikivi a făcut din Finlanda o ţară de tranziţie între Est şi Vest.

Finlanda a aderat la Uniunea Europeană în 1995. Teritoriul pe care se găseşte Finlanda de astăzi a fost locuit imediat după Epoca de gheaţă, începând aproximativ cu anii 8500 î.Hr. Mult mai târziu, din secolul al 13-lea pînă în 1809, Finlanda a fost încorporată în Imperiul suedez. După uniunea de la Kalamar, Finlanda împreună cu Suedia s-a aflat până în 1523 sub dominaţia Danemarcei. În 1581 Finlanda a devenit mare ducat, dependent de Suedia.

Între 1809, după ce Suedia a cedat Finlanda Rusiei şi 1917, Finlanda a avut un statut de autonomie în cadrul Rusiei ţariste ca Marele Ducat al Finlandei. În 1917, profitând în mod just de Revoluţia bolşevică, Finlanda s-a declarat independentă. Un război civil a izbucnit între grupările numite Roşii şi Albi. "Roşii" erau socialişti, fiind susţinuţi de bolşevici, iar "Albii" erau conservativi, fiind susţinuţi de Germania imperială. Albii finlandezi au învins şi Finlanda a rămas o ţară suverană şi independentă. În timpul celui de-al doilea război mondial, Finlanda a fost atacată de două ori de Uniunea Sovietică, dar după cedarea unei importante părţi a Kareliei a continuat să existe ca o democraţie independentă. În timpul Războiului Rece, politica externă a Finlandei a fost sensibil influenţată de politica de atunci a Uniunii Sovietice (vedeţi, Tratatul YYA şi finlandizare), dar Finlanda nu a devenit un stat satelit al marelui ei vecin de la răsărit. În 1995, Finlanda a devenit membră a Uniunii Europene.

Finlanda este democraţie parlamentară, condusă de preşedinte, primul-ministru şi Eduskunta, şi îşi are sediul în Helsinki (Helsinki/Helsingfors). Preşedintele Republicii Finlanda este ales prin vot direct pentru o perioadă de 6 ani de către populaţia cu drept de vot.