Bine ati venit ! Welcome!

This is the official page of Sorin Langu, member of Comenius project, Finland 2010.

miercuri, 28 iulie 2010

Geografia Finlandei


Harta Finlandei
Imagine din satelit


Coordonate geografice: 64°0′N 26°0′E / 64, 26

Geografia Finlandei este diferită față de alte țări Nordice. Țara se învecinează cu Suedia, Norvegia și Rusia și se află între Marea Baltică, Golful Botnic și Golful Finlandei. Chiar dacă unele țări au puncte geografice care se extind după extremitatea nordică a Finlandei, această țară își pastrează titlul de cea mai nordică țară din Europa, având majoritatea suprafeței dincolo de latitudinea de 60 grade nord. Aproape o pătrime a țării se află în interiorul Cercului Polar de Nord.

Finlanda are o suprafață de 304.623 kmp de uscat și 33.552 kmp de apă, în total 333.145 kmp. Granița cu Suedia măsoară 540 km, granița cu Norvegia 720 km, iar granița cu Rusia 1.268 km. Sunt aproximativ 1.107 km de coastă în golful Finlandei (sud), Marea Baltică (sud-vest) și Golful Botnic (vest). Țărmul este foarte articulat, cu numeroase golfuri și lagune. În apele teritoriale se găsesc nenumărate insule.

Una din cele mai mari influențe asupra reliefului au avut-o ghețarii continentali cuaternari, care au modelat suprafața țării. Când ghețarii s-au retras, acum mai bine de 10.000 de ani, au lăsat în urmă morene, drumlins și eskers. Miile de lacuri din partea sudică a țării stau mărturie prezenței de odinioară a ghețarilor. Forța lor a săpat fundurile lacurilor, care s-au umplut cu apă provenită din topire. Retragerea ghețarilor este, pe scara timpului geologic, atât de recentă, încât căile de scurgere ale apelor nu au avut timp să se formeze complet.

Subdiviziunile Finlandei

Finlanda este formată din 6 provincii (finlandeză: lääni, pl.läänit, suedeză: län). Provinciile sunt divizate în 90 de districte la nivel local. Autoritatea provincială este parte constituantă a executivului în teritoriu şi în consecinţă nu are cadre alese prin vot. Sistemul de împărţire administrativă nu s-a schimbat din anul 1634, de când a fost creat. În anul 1997 provinciile au fost reorganizate şi din 12 provincii au mai rămas doar 6 mari provincii. Acestea sunt:

  • Finlanda de Sud (fin.Etelä-Suomen lääni, sve. Södra Finlands län)
  • Finlanda de Vest (fin. Länsi-Suomen lääni, sve. Västra Finlands län)
  • Finlanda de Est (fin. Itä-Suomen lääni, sve. Osträ Finlands län)
  • Oulu (fin. Oulun lääni, sve. Uleåborgs län)
  • Laponia (fin. Lapin lääni, sve. Lapplands län)
  • Åland (sve. Åland; fin. Ahvenanmaa)

Insulele Åland se bucură de un grad mare de autonomie. Singura limbă oficială este limba suedeză. Potrivit acordurilor internaţionale şi legilor finlandeze, guvernul din Åland îmbină legislaţia locală cu legislaţia generală a Finlandei. În afara bugetului local Insulele Åland se mai bucură şi de o parte din bugetul Finlandei care o reprezintă în relaţiile internaţionale. Insulele sunt complet demilitarizate şi nu fac parte din Uniunea Europeană chiar dacă moneda Insulelor este euro.

Cele 6 provincii sunt subdivizate în regiuni (finlandeză: maakunta, suedeză: landskap). Regiunile sunt guvernate de consilii regionale şi au rolul de coordonare a municipalităţilor componente. Regiunile reprezintă mai bine decât provinciile, variaţiile de limbă, cultură şi economie ale Finlandei. 6 provincii (finlandeză lääni, suedeză län]) provinciile sunt divizate în 20 regiuni (finlandeză: maakunta, suedeză: landskap) regiunile sunt divizate în 74 sub-regiuni (finlandeză seutukunta, suedeză ekonomisk region) sub-regiunile sunt divizate în 432 municipalităţi (finlandeză kunta, suedeză kommun). În capitala provinciilor funcţioneză Administraţia regională (Lääninhallitus, Länsstyrelse) condusă de un Prefect (Maaherra, Landshövding).

În afara celor 6 provincii Finlanda se mai împarte, în funcţie de situaţii, în 5 suuralue echivalentele provinciilor, în 21 de maakunta, echivalentele regiunilor geografice. Mai este împărţită în 15 circumscripţii electorale vaalipiiri, 15 zone de gravitaţie a forţei de muncă työvoima- ja elinkeinokeskus care sunt de fapt provinciile istorice finlandeze şi care nu se suprapun circumscripţiilor electorale, 213 centre de gravitaţie economică şi culturală seutukunta şi, în sfârşit, în 992 de localităţi sau comune kunta. Comuna kunta, are ca subdiviziune satul kylä.

Finlanda, ţara pădurilor şi a lacurilor, este împărţită în numeroase ocoale silvice şi de vânătoare metsäpiiri. Brigadier al ocolului silvic este metsänhoitaja sau metsänvartija şi riistanhoitaja, responsabil-îngrijitor al vânatului.

Din punct de vedere militar, actualele 12 regiuni militare sotilaslääni se vor reduce, în curând, prin restructurare, la doar 7.

Biserica evanghelico-luterană are împărţire administrativă proprie: 9 hiippakunta, eparhie sau dieceză şi 576 de seurakunta parohie. O unitate administrativă mai veche era rovastikunta, protopopiat.

Tot învechite sunt şi următoarele unităţi administrative: vapaaherrakunta, comitat şi tuomiokunta, district jurdic devenit astăzi kihlakunta, district jurisdicţional sau al stării civile. Autoritatea provinciei este parte din puterea executivă a guvernului central. Acesta este un sistem care nu s-a mai schimbat de la crearea sa în 1634.

Finlanda este de la sfârşitul secolului XIX un stat bilingual. Oficiile şi agenţiile guvernamentale folosesc ambele limbi interne în contact cu publicul. Sub numele provinciilor în română, găsiţi numele locale ale lor în finlandeză şi suedeză: Înainte de regruparea din 1997 provincile erau:

Finlanda

Finlanda


Suomen tasavalta
Republiken Finland
Republica Finlandei
Drapelul Finlandei Stema Finlandei
Drapel Stemă
Imn naţional
Maamme / Vårt land
(Ţara noastră)
Amplasarea Finlandei
Capitală
Populaţie
Coordonate
Helsinki
564.696 (2006)
60°10′15″N 24°56′15″E / 60.17083, 24.9375
Limbi oficiale finlandeză şi suedeză
Sistem politic republică parlamentară
Tarja Halonen
Mari Kiviniemi
Independenţă
– autonomie
– declarată
– recunoscută
din Rusia bolşevică
29 martie 1809
6 decembrie 1917
3 ianuarie 1918
Suprafaţă
• Totală
• % apa
Loc 65
338.145 km²
9,4
Populaţie
• Totală
Densitate
Loc 112
5.238.460
15,491 loc./km²
PIB (nominal)
• Total (2006)
• PIB per capita
Loc 31
$199 de miliarde
$37.988
PIB (PPC)
• Total (2006)
• PIB per capita
Loc 52
$176.4 de miliarde
$33.700
IDU (2004) Green Arrow Up Darker.svg 0,947 (loc 11) – înalt
Monedă euro (€, EUR) = 100 eurocenţi
Fus orar
• vară
UTC+2
UTC+3
Domeniu internet .fi
Prefix telefonic +358
Prefix radiofonic OFA-OJZ
Siglă pentru maşini FI
Cod ISO 246 / FIN / FI
Membru al: ONU, UE, CSB, Consiliul Nordic
Toate statele lumii

Finlanda (finlandeză: Suomi, suedeză: Finland) sau Republica Finlandei (Suomen tasavalta, Republiken Finland) este o ţară din Europa de Nord, membră a Uniunii Europene din anul 1995, Naţiunilor Unite şi a zonei Euro. Finlanda are ieşire directă la Marea Baltică prin intermediul Golfului Botnic (fin.: Selkämeri; sve.: Bottenhavet) la vest şi Golfului Finic la sud. Se învecinează cu Rusia la est, cu Suedia la vest şi Norvegia la nord. Estonia se află la sud, despărţită de Finlanda de către Golful Finic(fin.: Suomenlahti; sve.: Finska Viken). Insulele Åland, vorbitoare de suedeză, situate în largul coastei sud-vestice a Finlandei sunt o provincie autonomă a Finlandei, beneficiind de statutul de zonă demilitarizată. Limba suedeză este a doua limbă oficială în Finlanda.

Finlandeza este o limbă aglutinantă ce aparţine familiei de limbi ugro-finice, grup care cuprinde estona, lapona şi maghiara. Aceste limbi se deosebesc de alte limbi vorbite în Europa, pentru că, alături de bască şi malteză, nu fac parte din limbile indo-europene.

În Evul Mediu, regatul Suediei a cucerit Finlanda şi s-a ocupat de creştinarea acesteia.

În 1809, Finlanda a devenit un mare ducat în Imperiul Rus.

În 1917, profitând de dezordinea cauzată de revoluţia bolşevică, Finlanda şi-a declarat independenţa. Dezacordurile despre viitorul politic al ţării au condus la un război civil între Roşii (comunişti) şi Albi (social-democraţi şi liberali). Albii au câştigat. Independenţa Finlandei a fost recunoscută în 1918.

În 1939, în virtutea pactului Ribbentrop-Molotov, URSS a emis un ultimatum Finlandei şi a atacat-o în urma refuzului acesteia. Acesta va deveni războiul iernii 1939 - 1940. Finlanda a pierdut 10% din teritoriu prin tratatul de la Paris din 1947, dar şi-a păstrat independenţa, spre deosebire de alte state baltice. În 1941, Finlanda a atacat URSS-ul pentru a-şi recupera teritoriile pierdute. Armata se va opri totuşi la lacul Onega, şi nu va mai trece niciodată de linia ferată de la Murmansk, nici nu va ataca Leningradul, în ciuda cerinţelor lui Hitler. În 1944, armata roşie a spart frontul finlandez, făcându-l să se retragă la fosta frontieră. Ţara a semnat un armistiţiu cu URSS, ce stipula plecarea soldaţilor germani din nordul Finlandei. Eşuarea evacuării a declanşat războiul din Laponia, contra germanilor de aici. Armistiţiul repetă la un nivel mult mai dur condiţiile din 1940.

După război, linia de neutralitate strictă Paasikivi a făcut din Finlanda o ţară de tranziţie între Est şi Vest.


Finlanda a aderat la Uniunea Europeană în 1995. Teritoriul pe care se găseşte Finlanda de astăzi a fost locuit imediat după Epoca de gheaţă, începând aproximativ cu anii 8500 î.Hr. Mult mai târziu, din secolul al 13-lea pînă în 1809, Finlanda a fost încorporată în Imperiul suedez. După uniunea de la Kalamar, Finlanda împreună cu Suedia s-a aflat până în 1523 sub dominaţia Danemarcei. În 1581 Finlanda a devenit mare ducat, dependent de Suedia.

Între 1809, după ce Suedia a cedat Finlanda Rusiei şi 1917, Finlanda a avut un statut de autonomie în cadrul Rusiei ţariste ca Marele Ducat al Finlandei. În 1917, profitând în mod just de Revoluţia bolşevică, Finlanda s-a declarat independentă. Un război civil a izbucnit între grupările numite Roşii şi Albi. "Roşii" erau socialişti, fiind susţinuţi de bolşevici, iar "Albii" erau conservativi, fiind susţinuţi de Germania imperială. Albii finlandezi au învins şi Finlanda a rămas o ţară suverană şi independentă. În timpul celui de-al doilea război mondial, Finlanda a fost atacată de două ori de Uniunea Sovietică, dar după cedarea unei importante părţi a Kareliei a continuat să existe ca o democraţie independentă. În timpul Războiului Rece, politica externă a Finlandei a fost sensibil influenţată de politica de atunci a Uniunii Sovietice (vedeţi, Tratatul YYA şi finlandizare), dar Finlanda nu a devenit un stat satelit al marelui ei vecin de la răsărit. În 1995, Finlanda a devenit membră a Uniunii Europene.

Finlanda este democraţie parlamentară, condusă de preşedinte, primul-ministru şi Eduskunta, şi îşi are sediul în Helsinki (Helsinki/Helsingfors). Preşedintele Republicii Finlanda este ales prin vot direct pentru o perioadă de 6 ani de către populaţia cu drept de vot.

Pregatiri


Au venit si ultimile recomandari legate de bagaje si de trasportul pe ruta Helsinki Vantaa - Turku. Se pare ca sunt doua alternative: pe calea ferata si cu autobuzul. In functie de durata formalitatilor vamale voi alege una din cele variante.

marți, 13 iulie 2010

articol Galati

Actiunea Finlanda a inceput. Am intrat pe site-ul oficial (www.chain.to), am vazut restul colegilor, am oferit informatii despre mine si despre orasul in care traiesc. la cererea lor am scris si un articol in lb. engleza despre istoria Galatiului, articol prezent in postarea anterioara. Urmeaza sa le trimit apoi poze cu galatiul de acum, precum si alte informatii.

Istoria Galatiului

History of Galati

by Sorin Langu, Galati, Romania











Coat of arms: a vessel on water, in the above field, in right field two fishes, and in left field an anchor.


Galati is located in the eastern of Romania, 45 ° 27 'north latitude and 28 ° 02' east longitude. Situated on the left bank of the Danube, occupying an area of 246.4 km2, at the junction of the Siret River (west) and Prut (east), near Lake Brates, about. 80 km from the sea. The nearest town is Braila, just 15 kilometers south. The town lies on three terraces: Valley City, with an altitude between 5-7 m and the other two, drawn almost fan-shaped, first with an altitude between 20 to 25 m (the core of the medieval town, now city center) and second with altitudes above 40 m (modern city). Life of human communities was directly influenced by the Danube, the second longest river in Europe (2850 km), with an average flow of 6199 this sector cm / s, after receiving the input river Siret an average flow of 210 cm / s (the largest tributary of the Romanian territory).

The river continues its journey to the Black Sea after it receives, at downstream port of Galati, the Prut river, with an average flow of 86 cm / s. Danube flows have a significant variation according to season and year, with maximal values in May (18000-19000 cm / s) and minimum during summer (2000-2450 m / s).

Galati is also resident and largest city of Galati county, district located near the corner of the three borders between Moldovia, Romania and Ukraine. According the latest official estimates by the National Institute of Statistics, the city population was, in 2009, of 290,733 inhabitants; Galati is the 7th city in the country by number of inhabitants. Galati one of the largest economic center in Romania. Galati city has a history because it is placed on the Danube, the most important commercial artery-European waterway, the Rhine-Main-Danube Canal. Economic life developped around Naval Shipyard, Port River, around Arcelor-Mittal steel plant and ore port.

The first signs of permanent settlements in the municipality Galati were found on the eastern shore of the lake Mălina (in the northwestern city), where historians discovered fragments of ceramic type Stoicani-Aldeni, stilex and tools made of bone, dating Neolithic. Also in this area, this time on the south bank was found a stone scepter from culture Coslogeni, the end of the Bronze Age period. The city has developped on the basis of an ancient Dacian settlement, existing in sixth-fifth centuries BC, which will see the influence of Roman civilization after the second Dacian War 105-106. New Daco-Roman settlement formed at the ford of Danube, located in the third century AD somewhere south of where the current Virgin Church, which was, in time, nothing left bank of the river crossing. The discoveries made in recent years proves the continuity of the settlement of the Danube Ford in 7th-11th centuries: Galati hoard of 12 Byzantine silver coins issued between 613-685, cuman tomb of the Virgin Church west and a Byzantine coin of the time Emperor Michael IV Paflagonianul (1034-1041).













The first seal of the borough Galati - fifteenth century


First documentary mention of the city of Galati (then borough) dates from 1445 (in a document signed by Prince Stephen II). Galati has grown in importance after the Turks conquered cities Chilia and Akkerman, in July-August 1484, being Moldova's only port city remaining, with an important role in domestic trade, but also in Polish and Turkish. In 1789, during the Russo-Turkish War of 1789-1791, Galati was burned by the armies of the Russian general Mikhail Kamensky, being one of the many ravages that have been endured by the city in the Russo-Turkish wars at the eighteenth and early nineteenth century.











Galaţi 1826


Despite these hard times, trade and navigation is developed so that Russia established in 1775, first consulate, while France and Britain held the vice-consulates, in 1805. In 1850, the U.S. opens a vice, elevated to the consulate in 1858, by decision of U.S. President James Buchanan to appoint a consul in Galati. Since 1834, Austrian steam ships already scheduled Galati. Furthermore here was an important transit trade with the German countries. Military shipbuilding is a large economic activity so the traveler Boskovice Abbot said: "I saw there a large ship, the way those who say Turks caravels, which is on site, ready to be launched in water. He was commissioned by Isaac-aga, big tax collector of Constantinople. The ship was large, seventeen steps on seventy steps and loaded with eighty-four bronze cannon."

Early nineteenth century finds Galati all involved in crucial events of the time. Thus the city is closely linked to the beginnings of movement in the Romanian Eterist. Action from Galati, as it is known by historians, is a series of events occurring in the Danube port, the establishment of the first Eforii of principalities in the city, culminating in February 1821, with Slaughter of Galati done by Ottoman soldiers.

In 1837, acquires the status of free port of Galati (free port), and after the Crimean War of 1854-1856 is, together with the Sulina, head of the European Commission of the Danube.

Before Unification of Principalities to 1859, the city is led by Al.I. Cuza, the prince of the Romanian Country. His residence is now home to a museum Al.I. Street Cuza station near the city railway station.










Galati 1906, view of Domneasca Street


Free port status, obtained from the initiative of P. Kisselef makes people and trade to grow: in 1834 there were 8,000 inhabitants in 1836 was 10,000, in 1841 was one of the top three ports in Black See, as reflected in a Belgian diplomatic report, for 1873 to reach peak development with imports of 150 million lei, 60 000 inhabitans and 3500 vessels. Heart of the city was the harbor, with docks, warehouses, shops, factories, barns and its fisheries. Port Street is the main artery of Galati, being here all important buildings of the city. The center is located near the port, Costache Negri Square, then called the Royal Square. Here, near the port were the main religious monuments: Virgin Church, the oldest in the city, St. Nicholas Church, cathedral of the city until 1903, Mavromol Church, Vovidenia Church, Greek Church, Bulgarian Church, Armenian Church (built between 1855 and 1859), Russian Church (built between 1861 and 1863), Protestant Church, built in 1862, the Catholic Church, Coral Temple, Mosque etc.

Import cargo was very various: "Bales of textiles, colonial parcels, crates of champagne, banana bags, boxes of Vichy water, crates of oranges, lemons, figs, dates." In May 1853 it bought in Galati for monasteries Neamt and Secu black olive oil and red caviar, loaf sugar, coffee, pepper, soap and fine jams. Until 1866, in Galati 12 consulates were established in : Austrian, French, British, German, Italian, Russian, Turkish, Belgian (a Belgian report called Galati “Alexandria of Danube "), Greek, Norwegian, Dutch, Danish. However, between 1900-1914, the city held a considerable trade in grain and timber. A peasant revolt erupted in the region in 1907, being smothered by the Romanian army. In 1911, Galati is the first city the country with a statue of the poet Mihai Eminescu. In the interwar period (and before), Galati was the capitalof Covurlui county, then in the time of Charles 2nd the capital of danube County. The city witnessed a great flowering, becoming the 1930 the 5th in terms of population, with approximately 112,000 inhabitants, being surpassed only by Bucharest, Chisinau, Iasi and Chernauti.

During the 2nd World War, Galati was bombed by German airforce; historical center was almost completely destroyed, railway station, an imposing building, inaugurated the King Charles I of Romania on 13 September 1872, was destroyed like many other historic buildings. The city has of a new flowering in 1965, with the start of the steel plant, then considered the largest in Eastern Europe.









Galati
, 1973